Sinopsis

În tăcerea unei plaje izolate din Grecia, un tată și fiica lui de 12 ani trăiesc bucuria inocentă a unei zile de vară. Dar când marea devine un teritoriu al încercării, iar fata este prinsă sub ape, muzica mamei – cântată de la distanță, dar încărcată de o forță telepatică – devine colacul de salvare care o readuce la lumină. O poveste fără cuvinte, în care arta devine legătura supremă dintre viață și speranță.

Intenție regizorală

Acest film este o poezie vizuală care explorează legăturile invizibile dintre suflete, mai ales cea dintre o mamă și copilul său. Alegerea de a renunța la dialoguri permite o exprimare pură a emoțiilor, prin limbajul universal al muzicii și al naturii.

Peisajul – o plajă pustie din Grecia – devine o metaforă a fragilității umane în fața vastității naturii. Cadrele largi vor crea un sentiment de izolare, iar detaliile subtile – cum ar fi sunetele apei sau vibrația pianului – vor amplifica senzația de conexiune telepatică. Momentele subacvatice vor fi filmate ca o coregrafie, un dans între viață și moarte, între suferință și speranță.

Muzica mamei este mai mult decât un fundal sonor – devine un personaj invizibil, o forță capabilă să intervină în realitatea fizică, să salveze și să vindece. Prin această poveste, vreau să arăt cum arta, în forma sa cea mai pură, poate deveni un limbaj al iubirii, al salvării, al transcendenței.