Integrare in izolare

Documentar dedicat explorarii particularitatii unui colt de lume in care doi batrani, Simina, trecuta bine de 80 de ani si Stan, ajuns la pragul de 90, se gospodaresc impreuna de peste o jumatate de secol, izolati de civilizatie, la aproape o mie de metri altitudine, pe o culme izolata din Piatra Craiului.

Au o casuta de cativa metri in care dorm, o alta, la fel de mica, aflata mereu in asteptarea oaspetilor, o bucatarie minuscula pentru toate anotimopurile si un grajd-hambar, palatul regelui Iuli, magarul, si al altor catorva vietati, mai mult sau mai putin domestice, care le intregesc familia largita.

Istoria lor:

La 25 ani, Simina era deja mama a patru copii si vaduva. O tanara incercata de viata, puternica, simpla, fara scoala, dar energica si voluntara, care l-a intalnit pe Stan, un barbat deprins cu munca, asprimea si salbaticiunile muntelui, care nu s-a ferit sa devina un adevarat tata pentru cei patru copii ai Siminei.

Cine suntem noi:

O echipa de filmare care, in drum spre Pestera si Schit, a descoperit in urma cu mult ani, intamplator sau nu, o gospodarie greu de imaginat, sus de tot, in creierul muntilor, neconectata la ritmul si “civilizatia” lumii de jos.

Prima data, le-am batut la usa – o “bataie” metaforica, pentru ca, in realitate, cainii si zgomotele facute de noi le-au avertizat pe gazde sa ne iasa in intampinare de inca foarte departe – atat de nevoie, pentru ca ratacisem drumul catre Schitul la care voiam sa filmam, cat si din curiozitate.

Urcasem pe o poteca abrupta, inaccesabila vehiculelor motorizate, cu exceptia tractoarelor si a doua trei modele spartane de off-road, care riscau insa, in orice moment, sa se rastoarne.

Ne parea mult mai probabil sa ne intalnim ursii, nu cu doi batrani cu parul alb, veseli, curiosi si primitori, care ne-au indicat drumul pe care trebuia sa apucam, dar nu ne-au lasat sa plecam fara sa ne aseze la masa.

Razand si mancand papara pregatita de Simina, am inteles toti – regizor, operator de imagine, producator – ca, intr-un fel total neasteptat, ajunsesem deja la destinatie.
Ce am realizat deja impreuna:

De cand ne-am ratacit, gasind astfel calea spre coltul lor de lume, cu bunavointa si ajutorul exceptional al doamnei Siminei si al domnului Stan, am filmat in gospodaria lor si in imprejurimi doua filme de lung metraj si unul de scurt metraj. Cu aceste ocazii, printre multe alte semnificative contributii, cei doi au devenit inclusiv actori in productiile noastre, dovedindu-se, in egala masura, personaje si personalitati de o indiscutabila autenticitate.

Ce ne dorim sa realizam:

Un documentar dedicat acestui microcosmos izolat si atipic, in care consideram ca putem descoperi atat coordonatele topografice, culturale si psihosociale ale unei lumi aproape disparute, dar si, cu atat mai provocator, premisele unui nou si revolutionar mod de viata spre care incep sa se indrepte reprezentanti ai generatiilor pentru care internetul a anulat necesitatea obiectiva de a ramane conectati fizic cu marile centre urbane.

Pe scurt, ne propunem sa documentam cinematografic zona de granita, de tranzitie, dintre un sfarsit si un inceput de lume, care se suprapun si se determina reciproc.

Ce ne motiveaza:

Dincolo, de apropierea mai mult sau mai putin conjuncturala pe care enuntat-o deja, am optat sa surprindem lumea creata de cei doi batrani descrisi anterior si dintr-un motiv obiectiv si, consideram noi, singular: perspectiva lor, atat cat am putut sa o descoperim pana in prezent, este una atipica, originala, diferita de tendinta in care este documentat, de regula, acest tip de subiect – viata departe de civilizatie.

Stan si Simina nu au trait nici intreaga viata izolati, nici nu s-au retras “iluminati” din civilizatie, incercand sa se reinventeze, sa isi consolideze un “nou inceput” in contrast cu “vechiul sfarsit”.

Ei nu sunt nici obositi, nici speriati sau revoltati de “viata moderna”, dar nici complet necunoscatori, nefiind, in niciun caz, doi “bastinasi” izolati si ignoranti fara voie.

Cei doi cunosc lumea contemporana, sunt conectati, au legaturi directe – chiar daca tot mai fragile – cu proprii copii, cu orasul, cu magazinele si infrastructura “civilizatiei”. Nu resping, nu le critica si nu se sperie de aceste repere.

Doar ca aleg – constient, lucid – sa ramana in mediul care le-a fost familiar dintotdeauna. Discutand cu ei, ascultandu-i si observandu-i, am inteles ca nu exista, din perspectiva lor, niciun refuz al conectarii in izolarea lor topografica.

Stan si Simina raman deschisi, curiosi la tot ce e in jur, mai aproape sau mai departe. Sunt cu mintea treaza, cu puternice radacini in traditie, dar si cu un interes real pentru nou. Izolati, dar integrati.

Analizati din perspectiva celor mai noi tendinte “ecologice” ale spatiului occidental contemporan, cei doi pot fi considerati, de-a dreptul, avangardisti.

Fara s-o stie si fara sa-i intereseze, “Nea Stan” si “tanti Simina” sunt, sau macar pot fi, viitorul de peste 50 de ani – mai impacat, mai echilibrat, mai putin polemic – al celor care, in prezent, cauta un frenezie si revolta un nou inceput. Un altfel de inceput.